Silviu Stănculescu (Romanian pronunciation: [ˈsilvju stəŋkuˈlesku]; 24 January 1932 - 23 October 1998) was a Romanian actor. He appeared in more than forty films from 1960 to 1998.

From Wikipedia, the free encyclopedia

Termină IATC secția actorie la București în 1956, fiind coleg cu marii actori ai generației de aur : Amza Pellea, Rauțchi, Rebengiuc, Silvia Popovici. Draga Olteanu. Generația de aur a IATC-ului a fost formată prin reunirea mai multor elemente valoroase din clase diferite. De la clasa Mihai Popescu (Amza Pellea și Draga Olteanu), de la clasa Nicolae Băltățeanu (Constantin Rautchi, Gh. Cozorici, George Constantin), de la Cinematografie (frumoasa Flavia Buref), de la clasa doamnei Aura Buzescu (Sanda Toma, Victor Rebengiuc, Silvia Popovici și Mircea Albulescu). De la clasa Ana Barcan (Silviu Stănculescu, cuceritorul). Selecția a fost una dintre cele mai dure, în aceea perioadă reunindu-se studenții de la Cluj cu cei din București.

La concursurile ce au avut loc maestrul Beligan îl nominalizează printre "cei trei cei mai buni pe care eu i-aș opri". A fost prieten din studenție cu actorul Traian Stănescu, care îl va descrie peste ani la reunirea generației lor de la Craiova: "E și foarte greu, e și ușor să vorbești despre Silviu Stănculescu. Îmi amintesc tot. N-am uitat nimic. Nici că am fost prieteni, nici că ne-am certat, nici că ne-am împăcat, nici că era ocrotitor, era tandru, era bun, era rău, era un om adevărat. Un prieten adevărat. Întotdeauna se spune ca nu există oameni de neînlocuit. Actorii sunt de neînlocuit. Pleacă și lasă un gol..."

A fost căsătorit cu Corina Stănescu și au avut împreună o fiică, Catrinel Stănescu Florea. Începând din 1960 și până în 1998, a jucat în aproape 50 de filme și tot atâtea piese de teatru. Dacă în filme memoria colectiva îl evoca mai rapid, în piesele de teatru – acolo unde își vărsa toată energia - focalizează spiritele împătimiților. Joacă în “Meșterul Manole”, "Mănăstirea din Parma", "Omul care aduce ploaia", "Mașina de scris", "Harap Alb" și multe altele. Joacă în foarte multe teatre radiofonice. Între anii 1981 și 1990 este numit director al Teatrului de Comedie, teatru ce a fost înființat în 1961 de maestrul Beligan.

A jucat până în 1961 pe scena Teatrului Evreiesc de stat ca apoi să plece la Teatrul de Comedie ce a avut, de-a lungul timpului, actori de valoare ai scenei românești - Radu Beligan, Ștefan Ciubotărasu, Grigore Vasiliu Birlic, Aurel Giurumia, Nineta Gusti, Mircea Șeptilici, Amza Pellea, Ștefan Tapalagă. Marcela Rusu, Ion Lucian, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Sanda Toma, Mircea Albulescu, Tamara Buciuceanu Botez, Cornel Vulpe, Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Dumitru Rucăreanu, Iurie Darie. Fiind o personalitate complexa, artistul cochetează și cu lirica, astfel încât va fi prezent în librării cu volume de versuri și proză.

I se publică postum printre altele cartea “Sunt un om obișnuit...”. Cochetează cu opereta ; vocea de bas îl recomandă pentru rolul lui don Basilio din Nunta lui Figaro. Este un prezentator de o inegalabila noblețe la cel de-al doilea Cerb de Aur împreună cu Sanda Țăranu.

Avea ca pasiune colecționarea de cutii de chibrituri; spunând că este o deosebire mare intre un "adunător" și un colecționar!... Trece în neființă la 23 octombrie 1998 fiind internat la spitalul Victor Babes cu diagnosticul de leucemie. Penultimul sau rol a fost în "Triunghiul morții", regizat de Sergiu Nicolaescu, în care a interpretat personajul generalului Berthelot, împărțind afișul cu Ion Dichiseanu și Iurie Darie.

Lasă în urmă o bogată colecție de roluri de teatru și film.