Dinica showed an early interest in acting, being part of different amateur theater troupes since he was 17. In 1957, he entered The National Institute of Theatre and Cinematography Art in Bucharest.  He graduated in 1961, already drawing public attention with the role of Inspector Goole in the graduation play An Inspector Calls. Since then, Gheorghe Dinica performed for some of the most important Romanian theatres: 1961-1967 Comedy Theatre, Bucharest 1968-1969 Bulandra Theatre, Bucharest since 1972 I.L.Caragiale National Theatre, Bucharest Dinica was also a Romanian director and popular film actor, thus acting mostly in Romanian films. Like the French actor Alain Delon, Dinica refused to act in movies produced in the United States. Since 2002, Dinica was an honorary member of the society of I.L.Caragiale National Theatre. He is also an honorary citizen of the city of Bucharest. He was awarded the "Faithful Service" Order in the Grand Officer class. Dinica died of cardiac arrest at Floreasca Emergency Hospital, Bucharest.

A început să joace în teatrele de amatori ale unor întreprinderi, care puneau în scenă Molière, Shakespeare, dar și dramaturgie românească. Prima apariție pe scenă a tânărului Dinică a fost cu o trupă de amatori de la Poștă, în piesa „Titanic Vals”, de Tudor Mușatescu, în rolul locotenentului Stămătescu.

S-a înscris în cercul teatral al Casei de Cultură a Sindicatelor (C.C.S) din București, iar, la 22 de ani, a fost distribuit în „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, în rolul lui Bogoiu. A avut șansa să fie văzut de actrița Dina Cocea, care se afla în public, care l-a primit la cursurile ei de pregătire.

După aceste cursuri, Dinică a intrat - în 1957 - la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit Institutul în 1961, iar doi ani mai târziu a fost distribuit în filmul „Străinul”, în regia lui Mihai Iacob.

Cariera cinematografică a lui Gheorghe Dinică însumează aproape 100 de filme.Cel mai important premiu obținut de actor a fost cel de la Karlovy Vary, în 1976, pentru Prin cenușa imperiului. A obținut mia mzulte premii sin partea ACIN - în 1972, 1975, 1987 (pentru interpretările din Explozia, Felix și Otilia, Bariera, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Ilustrate cu flori de câmp, Cuibul de viespi, Secretul lui Herodot) și UCIN - în 1992 (pentru Casa din vis), 1993 (Patul conjugal).

Cât privește viața privată, Gheorghe Dinică nu s-a căsătorit până la 60 de ani și nici nu a avut copii. „Pe primul plan a stat întotdeauna munca pe scenă”, mărturisea actorul. Dar în 1995, Gheorghe Dinică fost invitat acasă la o familie de prieteni, pe care nu-i văzuse de mult timp. Acolo a cunoscut-o pe Gabriela-Georgeta, care i-a atras atenția și căreia i-a propus o întâlnire. Pe 2 februarie 1996, cei doi au celebrat cununia civilă, apoi, mai târziu, cununia religioasă.

Ultima sa mare provocare în teatru a fost rolul „Mefisto”, din spectacolul „Faust”. Regizorul Silviu Purcărete și Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, i-au distribuit, în 2006, pe Gheorghe Dinică și pe Ștefan Iordache, în cele mai importante roluri, Mefisto și respectiv Faust, din această superproducție. Dar Dinică s-a retras, după 3-4 zile, de la repetiție.

În film, ultima sa apariție importantă a fost cea din 2007 în „Ticăloșii", în regia lui Șerban Marinescu. Gheorghe Dinică a jucat în ultimii doi ani de viață în serialele de televiziune „Inimă de țigan” și „Regina”.